În traumatologia clinică, limfedemul post-traumatic este cauzat de afectarea integrității și capacității de funcționare a sistemului limfatic circulator, în cazul distrucției tisulare și/sau osoase spontane, accidentale.
Afecțiunea apare atunci când pacientul suferă accidente de tipul contuziilor, luxațiilor, fracturilor osoase, arsurilor profunde care cuprind o suprafață corporală extinsă, dar și în urma unei suprasolicitări funcționale - efort fizic intens, prelungit. În aceste situații edemul nu apare întotdeauna imediat după leziunea traumatică, ci poate surveni mai târziu în cadrul recuperării din cauza imobilizării prelungite care favorizează staza limfatică.
Factorii care duc la apariția fracturilor nu afectează doar țesutul osos, ci și țesuturile moi adiacente așa cum sunt mușchii, ligamentele, structurile vasculare, nervoase și nu în ultimul rând vasele limfatice care nu își mai pot îndeplini funcția de drenaj în mod corespunzător. Edemul post-traumatic apare ca urmare a lezării în mod direct a sistemului circulator limfatic (fracturi deschise, fracturi cominutive - o formă de fractură în care osul este zdrobit în mai multe locuri, lacerații profunde, avulsii traumatice din accidentele de mașină sau mușcătură de animal) sau poate fi cauzat de staza care apare în timpul imobilizării gipsate a membrului afectat (dispare functia de „pompă” din contracția musculară, cu scăderea fluxului limfatic).
În cazul arsurilor profunde de grad IV, edemul apare din cauza distrucției în profunzime a tegumentului și a țesutului subcutanat cu implicarea fasciilor, a musculaturii precum și a vaselor de sânge și a celor limfatice care le deservesc.
Efortul fizic intens, pe perioade de timp lungi, depus de sportivii de performanță (cicliști, maratoniști) produce microtraumatisme musculare cu afectarea sistemului circulator limfatic mai ales la nivelul membrelor inferioare. Consecința este apariția edemelor secundare.
Manifestările clinice cel mai des întâlnite sunt edemul - umflătura persistentă la locul traumei (care se poate extinde ulterior). Edemul nu cedeaza în zilele următoare evenimentului, fiind însoțit uneori de durere și impotență funcțională. Simptomele se pot agrava prin extinderea și creșterea în volum a edemului în cazul în care nu se intervine corespunzător pentru reluarea fluxului limfatic.
În tratamentul limfedemului post-traumatic se utilizează cu succes tehnica drenajului limfatic manual dar și contenția cu ajutorul ciorapilor sau bandajelor compresive, în funcție de segmentul afectat. După îndepărtarea aparatului gipsat, în cazul fracturilor. Indicată este și tehnica de bandajare limfatică temporară (cu benzi adezive plasate de-a lungul traiectelor venoase limfatice), care reduce tumefierea postraumatică, previne apariția complicațiilor de tipul fibrozelor și diminuează durerea și starea de disconfort secundare creșterii presiunii tisulare.