Limfedemul in traumatologia clinica se datoreaza afectarii integritatii si capacitatii de functionare a sistemului limfatic circulator, în cazul distructiei tisulare si/sau osoase spontane, accidentale.
Afectiunea apare atunci cand suferim accidente de tipul contuziilor, luxatiilor, fracturilor osoase, arsurilor profunde ce cuprind o suprafata corporala extinsa, dar si in urma unei suprasolicitari functionale (efort fizic intens, prelungit). In aceste situatii edemul nu apare intotdeauna imediat dupa leziunea traumatica, ci poate surveni si mai tarziu in cadrul recuperarii datorita imobilizarii prelungite care favorizeaza staza limfatica.
Factorii care duc la aparitia fracturilor nu afecteaza numai tesutul osos, ci si tesuturile moi adiacente asa cum sunt muschii, ligamentele, structurile vasculare, nervoase si nu in ultimul rand vasele limfatice care nu isi mai pot indeplini functia de drenaj in mod corespunzator. Edemul postraumatic apare ca urmare a lezarii in mod direct a sistemului circulator limfatic (fracturi deschise, fracturi cominutive - o forma de fractura în care osul este zdrobit in mai multe locuri, laceratii profunde, avulsii traumatice din accidentele de masina sau muscatura de animal) sau se poate datora stazei care apare in timpul imobilizarii gipsate a membrului afectat (dispare functia de “pompa” din contractia musculara cu scaderea fluxului limfatic).
În cazul arsurilor profunde de grad IV edemul se datoreaza distructiei in profunzime a tegumentului si a tesutului subcutanat cu implicarea fasciilor, a musculaturii precum si a vaselor de sange si a celor limfatice care le deservesc.
Efortul fizic intens, pe perioade de timp lungi depus de catre sportivii de performanta (ciclisti, maratonisti) produc microtraumatisme musculare cu afectarea sistemului circulator limfatic mai ales la nivelul membrelor inferioare avand ca si consecinta aparitia edemelor secundare.
Manifestarile clinice cel mai des intalnite sunt edemul sau umflatura persistenta la locul traumei (care se poate extinde ulterior) si nu cedeaza in zilele urmatoare evenimentului, fiind insotit uneori de durere si impotenta functionala. Simptomele se pot agrava cu extinderea si cresterea in volum a edemului in cazul in care nu se intervine corespunzator pentru reluarea fluxului limfatic.
In tratamentul limfedemului postraumatic se utilizeza cu succes tehnica drenajului limfatic manual dar si contentia cu ajutorul ciorapilor sau bandajelor compresive, in functie de segmentul afectat (dupa indepartarea aparatului gipsat in cazul fracturilor).
Indicata este si tehnica de bandajare limfatica temporara (cu benzi adezive plasate de a lungul traiectelor venoase limfatice) care reduce tumefierea postraumatica, previne aparitia complicatiilor de tipul fibrozelor si diminueaza durerea si starea de disconfort secundare cresterii presiunii tisulare.