Electromiografia

Ce reprezintă electromiografia

Electromiografia (EMG) este o procedură care evaluează funcția nervilor și a mușchilor. Acest examen este indispensabil în stabilirea unui diagnostic exact în patologia sistemului nervos periferic. Termenii „electromiogramă” sau „electromiografie” sunt utilizați în prezent pentru întreaga evaluare electrodiagnostică, evaluare care cuprinde studiile de conducere nervoasă și electromiografia cu ac.

Care sunt indicațiile și avantajele efectuării electromiografiei

Un test electrodiagnostic este indicat în evaluarea funcției sistemului nervos periferic, a joncțiunii neuro-musculare și a activității musculare.

a)    Afecțiuni ale nervilor periferici:

- neuropatii ereditare – boala Charcot Marie Tooth, 
- neuropatii dobândite – post-traumatice: mononeuropatii de nerv ulnar, median, radial post-fracturi; leziuni de încarcerare ex. Sdr de tunel carpian, 
- inflamatorii/autoimune – poliradiculonevrita acută (Sdr. Guillain Barre), poliradiculonevrita cronică demielinizantă (CIDP), nevrita multiplex etc
-  afecțiunile plexului brahial: paralizia obstetricală de plex brahial de la vârsta de nou-născut/sugar; paralizii de plex brahial postraumatice, după accidente rutiere
                                     

b) Afecțiuni ale cornului anterior (leziuni la nivelul măduvei spinării)

- tip degenerativ - amiotrofia spinală
- dobândite: mielite, neuroviroze,  traumatisme vertebromedulare, afecțiuni vasculare cu afectarea motoneuronului spinal

c) Boli de joncțiune neuromusculară - folosind tehnici speciale - stimularea repetitivă (SR) sau EMG pe unică fibră musculară (sfEMG)

 - miastenia gravis
 - Sdr. miastenice congenitale
 - botulism

d)    Boli musculare:

Miopatii congenitale, miopatii inflamatorii (dermatomiozită, miozite postvirale), distrofii musculare, miopatii mitocondriale

e)    Alte indicații ale EMG folosind tehnici speciale 

– evaluarea unor nervi cranieni (V, VII, XII), evaluarea tulburărilor de deglutiție de cauză neurologică, canalopatii - distrofii miotonice/non-miotonice, paralizii periodice

Analiza EMG este utilă în diagnosticarea următoarelor tipuri de afecțiuni:
- polineuropatie
- mononeuropatie (afecțiunea unui nerv periferic)
- radiculopatie (cel mai frecvent cauzată de herniile de disc)
- boala de neuron motor
- patologia joncțiunii neuro-musculare (miastenie, sindrom miastenic)
- boală musculară (miopatie).

Testarea electrodiagnostică este singura modalitate de a evalua funcționalitatea sistemului nervos periferic.
Ajută medicul specialist în localizarea afecțiunii de sistem nervos periferic/mușchi, în aprecierea tipului de afectare a nervului periferic (axonal sau demilinizant) și a severității acesteia. Oferă chirurgului informația referitoare la indicația de intervenție chirurgicală la nivelul nervului periferic sau la nivelul coloanei vertebrale (hernii de disc cu radiculopatii severe diagnosticate electromiografic), indicație care nu poate fi stabilită întotdeauna doar pe baza examenelor imagistice. Electromiografia poate fi recomandată de medicul neurolog, neurochirurg, medicul de medicină fizică și recuperare, ortoped, reumatolog, diabetolog, internist, chirurg plastician. 

În ce constă examenul electromiografic (EMG)?

Examenul electromiografic este compus din două părți. În situații speciale, medicul poate opta și doar pentru una dintre acestea. Ambele părți ale testului sunt bine tolerate de majoritatea pacienților și, deși produc disconfort, nu au riscuri semnificative pentru starea de sănătate ulterioară.

Prima parte a procedurii este studiul conducerii nervoase. Studiul conducerii nervoase (electroneurografia) este metoda folosită pentru evaluarea nervilor motori și senzitivi prin stimulare electrică și înregistrarea răspunsului corespunzător la acest nivel. Tehnica folosește electrozi de suprafață adezivi și un stimulator electric. 

Electroneurografia - presupune stimularea nervilor în diferite puncte pe traseul lor printr-o mică descărcare electrică. Medicul va aplica pe piele mici electrozi pentru înregistrare, de obicei la nivelul mâinii și piciorului și va aplica un mic șoc electric pe piele în altă zonă a membrului la care se face înregistrarea. Senzația pe care o va percepe pacientul poate fi sau nu dureroasă.

A doua parte a procedurii este examinarea musculară cu ac. EMG (electromiografia) studiază activitatea electrică musculară produsă spontan și în contracție voluntară prin detectarea variațiilor de potențial electric muscular. Tehnica folosește un ac atraumatic de dimensiuni reduse, nu folosește impulsuri electrice. Electromiografia propriu-zisă - se efectuează prin introducerea unui ac foarte subțire în anumiți mușchi. Acul conține un electrod microscopic care înregistrează activitatea electrică normală sau anormală a fibrelor musculare. Acul este introdus în mușchiul relaxat și este mișcat puțin pentru a înregistra activitatea musculară în repaus, apoi medicul va cere pacientului să încordeze mușchiul studiat pentru a evalua mușchiul în activitate. Momentul mai puțin plăcut este străpungerea pielii cu acul, mișcările acului în mușchi fiind mai puțin percepute ca durere și mai mult ca o senzație de presiune. Acul are doar rol de înregistrare, prin intermediul său nu se administrează șocuri electrice sau injecții intramusculare.

Cum se desfășoară examinarea la copii?

Părinții vor însoți copilul în încăpere, vor fi informați despre pașii care vor fi parcurși, despre faptul că pacientul ar putea resimți un mic disconfort în timpul stimulării electrice și al examinării cu ac. Examinarea nu necesită sedare. Se va crea o atmosferă destinsă înaintea examinării, lăsându-i copilului un timp de acomodare cu mediul și cu persoanele din jurul său. 

În prima parte se vor folosi electrozi de suprafață, adezivi la piele (datorită unui gel) și vor fi stimulați nervii motori și senzitivi necesari cu ajutorul unui stimulator electric; pentru copii vor fi folosite amplitudini foarte reduse, de până la 20-30 mV, astfel încât copilul va resimți o mică „înțepătură”.

În a doua parte (examinarea cu ac) se vor folosi ace de unică folosință, de dimensiuni extrem de reduse, atraumatice, care se inserează la nivelul mușchilor periferici. Tehnica folosită va proteja copilul, care nu va vedea acul, asimilându-l cu un „microfon”. Va exista o permanentă interacțiune cu pacientul, implicându-l în dialog pentru a-i distrage atenția.

Riscuri sau contraindicații

Nu există riscuri semnificative ale examinării electromiografice; pacientul poate prezenta mici hematoame la locul de înțepătură în mușchi și disconfort în timpul examinării. De asemenea, în cazul copiilor sunt foarte rare situațiile în care există contraindicații pentru acest tip de examinare, nu există riscuri majore. După examenul EMG se poate relua activitatea zilnică obișnuită. Pacientul poate conduce mașina. Orice senzație de disconfort în urma examinării ar trebui să dispară complet în 24-48 de ore. Nu există restricții alimentare înainte sau după test. Nu se aplică niciun produs pe piele în ziua examinării (loțiuni, uleiuri, creme). Se recomandă ca îmbrăcămintea să fie lejeră pentru că frecvent este necesară examinarea unor zone precum umărul, coapsa sau spatele. Medicamentele care sunt prescrise pot fi luate, cu câteva excepții. Pacientul trebuie să informeze medicul înainte de procedură dacă urmează tratament anticoagulant (Sintrom, Trombostop, Pradaxa, Apixaban, Xarelto) deoarece în această situație examenul cu ac poate duce la sângerări în interiorul mușchilor. Dacă examinarea cu ac este necesară, atunci se întrerupe tratamentul cu anticoagulant oral, cu avizul medicului curant. De asemenea, dacă pacientul se află în tratament pentru Miastenia Gravis se întrerupe medicația anticolinesterazică (miostin, mestinon) cu 48 ore anterior, cu avizul medicului curant. Pacienții care au o patologie a coagulabilității sângelui (boli hepatice severe, trombocitopenii severe, hemofilie etc.) nu pot efectua examen EMG cu ac. Nu sunt contraindicații ale studiului de conducere nervoasă.

Anestezia și examenul EMG

Pe tot parcursul examinării este importantă cooperarea cât mai intensă a pacientului. Disconfortul provocat în timpul examinării EMG este perceput de majoritatea pacienților ca mic și nu justifică riscurile anestezice. Din aceste motive examenul EMG se efectuează fără anestezie.