Limfedemul primar precoce / tardiv

Pentru a înțelege rolul sistemului limfatic în apărarea organismului și bolile care îl afectează, e util să ne imaginăm limfa ca fiind un „cărăuș” pentru: nutrienții necesari organismului, proteinele interstițiale, produșii de degradare rezultați în urma metabolismului celular (care elimină toxinele) și nu în ultimul rând pentru celulele albe sau limfocitele care au rol important în imunitate. Sistemul limfatic este alcătuit din aproximativ 100 de ganglioni limfatici, situați de-a lungul traseelor vaselor limfatice submandibulare, laterocervicale, axilare, inghinale, la nivelul membrelor inferioare/superioare dar și la nivelul organelor interne (toracice și abdominale).

Ce este limfedemul

Limfedemul este o afecțiune de cauză inflamatorie a sistemului circulator limfatic responsabil de transportul compușilor din mediul extracelular înapoi în circulația sangvină.

Clasificarea limfedemului se poate face în funcție de factorii declanșatori ai bolii, după cum urmează:

• Limfedemul primar - rar întâlnit, este în principal congenital și este cauzat de o dezvoltare anormală a sistemului limfatic, putând fi inclus în cadrul unor sindroame clinice de tipul: Boala Milroy (formarea anormală a ganglionilor limfatici în perioada intrauterină de viață) sau Boala Meige (manifestările apar la persoanele sub 35 de ani, mai frecvent la femei în timpul pubertății sau în sarcină);
• Limfedemul secundar - este cauzat de o afecțiune asociată, de o intervenție chirurgicală care lezează ganglionii sau vasele limfatice (așa cum este evidarea ganglionară axilară în cadrul mastectomiilor de cauză oncogenă) sau poate fi secundar unui traumatism spontan.

Ce cauzează apariția limfedemului

Limfedemul secundar, mai frecvent întâlnit în practică, apare de obicei latent, acest fapt explicându-se prin capacitatea mare de rezervă funcțională pe care o are sistemul limfatic. Altfel spus, volumul de rezervă care poate fi circulat este de câteva ori mai mare față de cel funcțional. 
Principalele cauze care determină apariția bolii sunt:

• Intervențiile chirurgicale cu interesare ganglionară (axilară, submandibulară, inghinală, mediastinală - în chirurgia toracică sau abdominală);
• Radioterapia sistemului limfatic, utilizată în tratarea diferitelor forme de neoplasm;
• Parazitoze cu nematode de tipul Wuchereria bancrofti, Brugia malayi sau Brugia timori (în Africa), transmise prin înțepătură de țânțar;
• Tumorile care pot cuprinde și afecta în evoluția lor (compresie locală a tumorilor voluminoase) vase sau ganglioni limfatici;
• Erizipelul - o infecție a țesutului subcutanat superficial cauzat de Streptococul hemolitic de grup A sau Staphylococcus aureus. Poate afecta circulația limfatică prin apariția limfedemului manifest;
• Traumatisme însoțite de fracturi osoase, arsuri profunde care afectează vasele limfatice;
• Fibroza retroperitoneală, cunoscută ca Sindrom Ormond, care presupune proliferarea țesutului fibros, cel mai probabil din cauza unui răspuns imun al organismului, cu obstrucția vaselor limfatice și sangvine secundare compresiei).

Simptomele specifice

Principalele manifestări ale bolii sunt:

• Edemul cutanat în teritoriul deservit de vasele limfatice afectate. Cele mai frecvente sunt edemele limfatice ale extremităților (umflarea membrului afectat, uneori inclusiv a degetelor);
• Eritemul însoțit de înrosirea pielii în stadiul acut, cu îngroșarea tegumentului în situațiile de evoluție cronică a afecțiunii;
• Senzație de greutate, disconfort, presiune și uneori durere cu impotența funcțională în cazurile grave de evoluție;
• În anumite situații, tabloul clinic poate fi completat de parestezii (senzația de furnicatură, arsură. înțepătură), frisoane, sete excesivă și stare generală alterată.

Abordarea terapeutică a limfedemului

Limfedemul este o boală cu evoluție cronică, iar metodele terapeutice trebuie aplicate permanent din cauza tendinței de refacere a edemelor. Tratamentul afecțiunii se face prin drenajul limfatic manual al regiunii edematoase urmat de aplicarea bandajelor compresive cu indicație de păstrare pe tot parcursul zilei, până seara.

Este important să precizăm că această metodă este contraindicată în cazul: infecțiilor acute bacteriene ale regiunilor edematoase, infecțiilor virale acute, trombozei profunde sau superficiale sau în prezența ulcerelor post-radioterapie.

Exercițiile fizice ușoare, care să stimuleze drenajul limfatic prin contracție musculară sunt recomandate ca metodă terapeutică.

În situațiile în care nu se pot aplica metode compresive (edem la nivelul gâtului și capului) este utilizată cu succes metoda limfo taping-ului ca înlocuitor al bandajelor compresive.

Tehnicile chirurgicale performante pentru tratarea limfedemului includ realizarea de anastomoze între vasele sangvine și cele limfatice și transplantul de ganglioni limfatici.