Noutăți

Fiziopatologia de bază a diabetului de tip 2 [DZ 2] constă în declinul progresiv și, în cele din urmă, în încetarea funcției pancreasului. Aceasta apare ca urmare a incapacității celulelor beta pancreatice de a produce insulină și de a menține nivelul normal al glucozei din sânge.

Este important de știut faptul că patologia diabetului este, de fapt, un spectru de niveluri de control al glucozei și al insulinei: de la o toleranță alterată la glucoză și prediabet, până la un diagnostic de DZ2.

De reținut este faptul că defectele metabolismului glucozei apar adesea cu mult înainte de diagnosticarea unei boli. De exemplu, persoanele care au glicemia normală, dar care sunt insulino-rezistente și care progresează către toleranță alterată la glucoză ar putea să fi pierdut deja jumătate din funcția celulelor β, iar persoanele care au deja un test oral de toleranță la glucoză [OGTT] pozitiv vor fi pierdut aproximativ 80% din funcția celulelor β [1].

Astfel că termenul de prediabet include disglicemii, precum alterarea glicemiei a jeun (dimineața, pe nemâncate 110-125 mg/dl), scăderea toleranței la glucoză – OGTT la 2h 140-199 mg/dl sau o valoare a hemoglobinei glicate între 5,7-6,4%. În această etapă, diabetul poate fi prevenit dacă este diagnosticat în fazele incipiente și dacă sunt luate măsurile necesare de scădere ponderală.

Deteriorarea progresivă a toleranței la glucoză și a funcției celulelor β indică faptul că timpul este un factor crucial în prevenirea diabetului, iar programele la scară largă de prevenire a diabetului s-au concentrat asupra intervenției în etapa de prediabet [2-4].

Un review al 9 studii intervenționale a constatat că principalul factor de prevenire a progresiei de la prediabet la DZ 2 a fost pierderea în greutate, realizată atât prin atingerea obiectivelor dietetice, cât și prin activitatea fizică. Spre exemplu, în studiul DPP (Diabetes Prevention Program) s-a arătat că o scădere în greutate de aproximativ 5 kg a fost cel mai puternic factor asociat cu o scădere de 55% a riscului de a face diabet, la 3 ani, independent de exercițiile fizice sau de dietă. Cu alte cuvinte, o scădere ponderală de 5-7% poate reduce la jumătate riscul de a dezvolta DZ2.

Pe de altă parte, deși în prezent intervențiile sunt eficiente, obținerea aderenței pe termen lung rămâne o provocare, însă datele sugerează că menținerea scăderii ponderale de minim 5% este necesară pentru a preveni progresia către DZ 2[5-7].

În România, factorii care predispun la un risc crescut de prediabet sunt: supraponderea sau obezitatea, vârsta peste 45 de ani, o rudă de gradul I cu diabet, activitatea fizică efectuată mai rar de trei ori pe săptămână și diabetul gestațional.

Având în vedere că una din trei persoane au prediabet și că nouă din zece nu sunt conștiente de acest lucru, screeningul factorilor de risc și al glicemiei/hemoglobinei glicate constituie primul pas în depistarea prediabetului.

Diabetul poate fi prevenit dacă este diagnosticat și tratat în fazele incipiente, adică în etapa de prediabet. Nu așteptați până la diagnosticul de diabet pentru a lua măsurile necesare.