Anevrismul de aortă

Aorta este cel mai mare conduct vascular al organismului uman și are și un rol suplimentar de „pompă secundară” în timpul diastolei, funcție importantă care asigură perfuzia coronariană și nu numai. Aorta este implicată și în controlul rezistenței vasculare sistemice și a frecvenței cardiace prin intermediul receptorilor de presiune cu localizare la nivelul arcului aortic și al segmentului descedent.

Ce sunt anevrismele?

Anevrismele reprezintă dilatații permanente ale peretelui vascular (în acest caz, aorta) care pot afecta orice segment arterial (rădăcină aortică, crosă aortică, aortă toracică sau abdominală). Anevrismele aortice evoluează frecvent asimptomatic sau cu tablou clinic slab reprezentat, manifestările devenind acute în situația ruperii dilatației, însoțită frecvent de disecția arterei.

Care sunt simptomele în cazul prezenței unei dilatatii aortice?

• Dureri acute de tip pulsatil cu localizare toracică, abdominală sau toraco-abdominală specifice disecției de aortă ascendentă / aortă descendentă;

• Tuse cu deglutiție dificilă și dureroasă în cazul anevrismelor toracice voluminoase;

• Durere, disconfort și senzația de plin după consumul de alimente în cantități mici în cazul anevrismelor de aortă abdominală de mari dimensiuni.
   

Care sunt cauzele care determină apariția bolii?

Factorii de risc pentru dezvoltarea anevrismului de aortă sunt vârsta înaintată, hipertensiunea arterială necontrolată, fumatul și dislipidemiile tratate deficitar.

Bolile genetice determină frecvent apariția anevrismelor de aortă având însă și o implicare mai largă în patologia vascularizației arteriale. Sindromul Marfan este cea mai întâlnită afecțiune ereditară a țesutului conjunctiv cu transmitere dominantă, implicată în apariția anevrismelor de aortă prin mutația unei gene care este responsabilă de sinteza fibrilinei (glicoproteina esențială în formarea fibrelor de elastină ale aortei și țesutului conjunctiv).

Tratamentul anevrismelor

Principiile urmărite în cazul unui tratament medicamentos al afecțiunii sunt menținerea sub control a comorbidităților: diabet zaharat, tensiune arterială mărită, dislipidemie, boli coronariene cronice sau suferințe renale cronice.

Abordarea endovasculară a patologiei este reprezentata de TEVAR sau „terapia de reparare endovasculară a segmentului vascular toracic”, prin care se înlătură anevrismul/lumenul fals în urma unei disecții de aortă, cu ajutorul unui stent.

Din punct de vedere chirurgical au fost concepute câteva metode de abordare a disecției arteriale, printre care tehnica by-passului parțial sau complet al inimii în cazurile de afectare ale aortei descendente sau tehnica de reimplantare/remodelare prin anuloplastie aortică la pacienții cu anevrism de rădăcina aortică. Cazurile severe cu disecție amplă a porțiunii toracice și abdominale sunt supuse la tratament chirurgical deschis cu reparare aortică extinsă în regim de urgență.