Termenul de „ischemie” se referă la întreruperea fluxului sangvin arterial, în acest caz la nivelul membrelor inferioare și superioare. În funcție de durata de timp a procesului ischemic, se clasifică în ischemie acută - urgență gravă, care necesită intervenție rapidă și ischemie cronică - adică procesul patologic evoluează lent, timp mai îndelungat, astfel încât organismul dezvoltă mecanisme compensatorii.
Ambele tipuri de ischemie vasculară periferică sunt determinate de obstrucția la nivel arterial a fluxului sangvin al membrelor superioare/inferioare prin intermediul:
Alte cauze posibile de apariție a sindroamelor ischemice periferice sunt traumatismele arteriale (accidente de circulație, arme de foc) sau sindroamele de compresiune externă (date de mase tumorale voluminoase sau de sindroamele de compartiment-edem masiv al țesuturilor moi în spații neextensibile).
Ischemia acută se manifestă prin dureri acute la nivelul membrului afectat, însoțite de impotența funcțională, paloare și amorțirea sau pierderea sensibilității cutanate și scăderea temperaturii tegumentare. Privarea cronică de oxigen a țesuturilor se întâlnește mai des la nivelul membrelor inferioare și determină claudicație intermitentă reprezentată de oboseală, disconfort sau durere la nivelul gambei, simptome induse de mișcare sau de efort fizic (mers pe bicicletă, parcurgerea pe jos a disțantelor lungi). Elementele specifice unei ischemii cronice sunt rigiditatea musculară, paralizia, leziunile tegumentare și semnele de tromboză venoasă.
Ischemia acută este ușor de recunoscut prin simptomatologia „zgomotoasă” care apare brusc, prin orice durere acută însoțită de impotența funcțională a brațului sau piciorului. Pacientul trebuie să se îndrepte către consult de specialitate. Netratată, ischemia acută poate avea consecințe grave, nereversibile după 4-6 ore de la debut, inclusiv pierderea membrului afectat!
În cazul când se instalează ischemia vasculară cronică, durerea apare treptat, inițial în timpul efortului (ridicare de greutăți cu ajutorul brațelor, mersul pe jos). Apoi, pe măsură ce boala progresează, apare disconfortul în repaus și/sau nocturn. Monitorizarea evoluției bolii se face prin urmărirea perimetrului de mers, în cazul claudicației intermitente (durerea apare la distanțe de mers din ce în ce mai scurte și obligă pacientul să se oprească frecvent), iar în cazul ischemiei arteriale a membrului superior este utilă monitorizarea pulsului (se determină localizarea blocajului arterial între primul și ultimul punct în care este perceput pulsul).
Medicația administrată are rolul de a restabili circulația cu prevenția reocluziei arteriale periferice și de a limita extensia trombozei, și înseamnă anticoagulantele injectabile (subcutanat sau intravenos). Tromboliticele cu administrare sistemică au rolul de a „dizolva” cheagul ,cu repermeabilizarea arterei obstruate. După identificarea localizării blocajului arterial și verificarea stării arterelor tratamentul chirurgical are ca scop îndepărtarea trombului (embolie indirectă cu sonda Fogarty sau trombendarterectomia care îndepartează trombul cu tot cu artera ocluzată) urmată de refacerea sau înlocuirea vasului afectat (by-pass venos cu grefă sintetică sau autogrefă) cu reluarea fluxului sangvin în teritoriul respectiv.
Chirurgia minim invazivă utilizează agenți trombolitici chimici care sunt introdusi în arteră cu ajutorul unui cateter, metoda avaând avantajul de a permite și aspirarea materialului trombotic sau inserarea unui stent care să prevină reocluzia arterială în aceeași ședință terapeutică.