Arteriopatia este o afecțiune manifestată prin scăderea fluxului sangvin - în cazul diabeticilor este mai frecvent întâlnită la nivelul membrelor inferioare, din cauza formării trombilor intravasculari. Principala cauză de apariție a arteritei este procesul de ateroscleroză, adică depunerea lentă a grăsimilor, în cadrul unei îndelungate perioade de timp, la interiorul vaselor sangvine din întregul organism. Suplimentar, pe lângă obstrucția vasculară există și un proces de distrucție a țesuturilor de susâinere din jurul acestuia prin afectarea colagenului cauzată de glicozilarea enzimatică (dar și non-enzimatică).
În cadrul afecțiunii au fost descrise două tipuri de leziuni, deosebite prin mecanismul care determină modificările vasculare:
Alături de cei trei factori principali care determină ateroscleroza - diabetul zaharat, fumatul și vârsta de peste 60 de ani, alte cauze implicate în dezvoltarea arteriopatiei diabetice sunt și:
Stilul de viață nesănătos, care include regim alimentar bogat în grăsimi saturate, consum de alcool și lipsa exercițiilor fizice;
Hipertensiunea arterială;
Abordarea terapeutică necorespunzătoare a sindromului metabolic.
Manifestările clinice ale arteriopatiei diabetice secundare obstrucției vasculare ateromatoase și tulburărilor de coagulare sunt:
Parestezii - amorțeli ale membrului afectat;
Senzația de cald/rece a tegumentului;
Durere intermitentă care însoțește efortul (mersul pe jos) în fazele avansate de evoluție a bolii, cu disconfortul la mers pe distanțe din ce în ce mai scurte, până la durere în repaos.
Durerea reprezintă suferința musculară acută în lipsa oxigenului și nutrienților (glucoza) necesari funcționării eficiente. Cu cât vasele noastre sunt mai îngustate, cu atât se diminuează circulația sângelui și este urmată de apariția crampelor musculare și de modificările trofice tegumentare: piele subțire și lucioasă, diminuarea țesutului subcutanat, diminuarea pilozității, modificarea fanerelor (unghii îngroșate, friabile, care pot prezenta fisuri), „piele rece”, în cazurile tardive de evoluție fiind prezente ulcerațiile tegumentare.
Tratamentul afecțiunii este de lungă durată și necesită schimbarea stilului de viață prin renunțarea la fumat, schimbarea regimului alimentar, efectuarea exercițiilor fizice regulat. Este necesară controlarea factorilor de risc vascular (dislipidemie, hipertensiune arterială, dezechilbru metabolic) și administrarea medicației prescrise de medicul diabetolog. Tratamentul chirurgical este pentru cazurile cu simptomatologie severă (durere în repaos sau nocturnă, claudicație invalidantă) și este reprezentat de angioplastia transluminală percutană sau by-pass vascular. Infecțiile care apar în evoluția bolii, fiind o complicație, necesita tratament antiobitic, drenaj chirurgical, iar în cazurile grave de sepsis - amputație a membrului afectat.