Piciorul diabetic

Diabetul zaharat are evoluție lentă, care afectează majoritatea organelor și sistemelor organismului uman. Piciorul diabetic este doar una dintre complicațiile care pot apărea în evoluția bolii.

Ce este piciorul diabetic?

Termenul de „picior diabetic” se referă la totalitatea manifestărilor și simptomelor secundare afectării vasculare și neurologice ale membrelor inferioare în cadrul diabetului zaharat. Afectiunea este mai frecvent întâlnită în cazul pacienților cu diabet necontrolat și poate fi prevenită prin adoptarea unui set de măsuri simple și ușor de aplicat.

Care sunt factorii determinanți ai piciorului diabetic?

Componenta neurologică este de trei tipuri: 

• Neuropatia senzitivă - reprezintă o scădere a sensibilității nociceptive și termice (pacientul nu simte durere sau senzații de rece/cald), mecansimele întreruperii transmiterii impulsui nervos fiind multiple;
• Neuropatia periferică motorie - se referă la starea de „slăbiciune musculară” unilaterală sau bilaterală a membrelor inferioare;
• Neuropatia vegetativă - reprezentată de afectarea microcirculației (se observă întârzierea procesului de vindecare în cazul apariției leziunilor) și disfuncția sudorală cu anhidroză în jumătatea inferioară a corpului cu risc crescut de apariție a fisurilor tegumentare la nivelul picioarelor.

Afectarea vasculară a membrelor inferioare mai poartă și denumirea de „arteriopatie diabetică periferică” și este cauzată de obstrucția vasculară cu apariția ischemiei (oprirea fluxului sangvin) secundară îngustării calibrului vascular din cauza prezenței plăcilor de aterom. Acest context de încetinire sau stagnare a circulației sângelui favorizează apariția modificărilor trofice tegumentare și a ulcerațiilor periferice cu risc de suprainfectare bacteriană.

Cum recunoaștem piciorul diabetic?

Supravegherea atentă a eventualelor modficări la nivelul piciorului apărute pe parcursul diabetului este esențială și poate constitui o acțiune salvatoare a membrului afectat. Nu trebuie să neglijăm apariția semnelor care indică prezenâa piciorului diabetic:

• Hiperestezia - creșterea sensibilității tegumentare, hipoestezia - scăderea pragului de sensibilitate, parestezia - prezența furnicăturilor;
• Anhidroza - uscăciunea tegumentară care poate fi însoțită de fisuri spontane;
• Calusurile (îngroșări ale pielii) friabile care se descuamează și se pot rupe ușor la presiuni mici cu apariția soluțiilor de continuitate tegumentară (crăpături) care prezintă risc de infectare;
• Ulcerațiile - răni „umede” care nu se vindecă, la nivelul punctelor de sprijin (călcâi, metatarsian distal, pulpele degetelor - mai ales haluce).

Care sunt complicațiile bolii?

Riscul de infecție a leziunilor tegumentare este cea mai frecventă complicație în cadrul piciorului diabetic și poate avea loc:

• La nivel superficial - sub formă de celulită limitată tegumentar sau limfangită cu implicarea vaselor limfatice, infecție dată de către streptococul beta hemolitic de grup A;
• La nivelul țesuturilor moi - e cauzată de propagarea în profunzime a germenilor de la nivel tegumentar superficial și  apar mai ales inghinal fiind cauzate de bacteriile anaerobe;
• Profund - sub formă de osteomielită acută sau cronică (infecții ale oaselor). Poate evolua asimptomatic în cazul prezenței neuropatiei diabetice.
  
   

Cum îngrijim piciorul diabetic?

Prevenția este cea mai eficientă metodă de tratament pe care o puteți adopta și cuprinde totalitatea măsurilor de îngrijire a pielii și a unghiilor prin: menținerea piciorului curat și uscat (se îndepărteză bătăturile încet, cu ajutorul unei pile, se utilizează șosete albe de bumbac cu elastic mai slab în partea superioară, se alege încălțăminte adecvată, care nu provoacă disconfort la mers), se hidratează pielea cu o cremă emolientă, se taie cu atenție unghiile de la picioare - fără să se producă leziuni, se evită poziția „picior peste picior” sau la marginea patului cu „picioarele atârnate”.

Controlul eficient al diabetului cu menținerea glicemiei și tensiunii arteriale în parametri optimi prin măsuri igieno-dietetice și medicamentoase, adoptarea unui stil de viață sănătos care să includă mișcare zilnică și renunțarea la fumat sunt și ele măsuri de prevenție utilizate cu succes.

Tratamentul propriu zis al bolii are în vedere evitarea apariției infecțiilor și poate fi reprezentat de îndepărtarea chirurgicală a țesuturilor neviabile, necrotice prin debridare și îngrijire locală a plăgii (în cazurile ușoare) sau de amputația parțială ori totală a membrului, în situațiile iminente de șoc septic, amenințătoare de viață.