Tromboza venoasă superficială sau tromboflebita reprezintă o afecțiune a sistemului venos superficial caracterizată de inflamația peretelui vascular cu formarea trombilor intraluminali. Formarea trombului are loc cel mai frecent la nivelul venei safene (mebrele inferioare) și poate reprezenta o complicație a bolii varicoase preexistente.
Fluiditatea sângelui este asigurată de echilibrul dintre sistemul procoagulant și cel anticoagulant, starea endoteliului vascular (integritatea învelișului intern venos) dar și de fluxul laminar activ. Factorii care pot afecta acest echilibru sunt responsabili de apariția episoadelor trombotice atât ale venelor superficiale, cât și ale celor profunde și sunt:
Modificările structurale ale peretelui venos, încetinirea fluxului sangvin și incompetența valvulară sunt mecanismele patologice care contribuie la apariția tromboflebitelor mai frecvent în cazul persoanelor cu factori de risc asociați: persoanele fumătoare, supraponderale, sedentare și a celor cu vârsta între 40-60 de ani.
Localizarea trombozei venoase superficiale este mai frecvent întâlnită la nivelul membrelor inferioare, însă poate să afecteze și organele genitale externe sau glanda mamară (boala Mondor). Boala debutează cu apariția subtegumentară a unui „cordon” eritematos dur, neregulat, dureros care este cauzat de inflamația și tromboza vasului afectat. Durerea și disconfortul pot fi spontane sau când este atinsă zona deservită de vena obstruată, iar edemul este frecvent însoțit de creșterea temperaturii tegumentare locale. În cazul în care tromboza se extinde în profunzime (tromboflebită profundă) apare distrucția structurilor venoase valvulare cu îngreunarea întoarcerii venoase, stază și edem însoțite de durere continuă, mai frecvent la nivelul membrelor inferioare, situație în care este vorba despre afectare venoasă cronică.
Compresia externă cu ajutorul ciorapilor compresiv sau a fașelor medicale care să exercite presiune continuă pe tot parcursul activităților zilnice au rolul de a substitui activitatea venoasă valvulară deficitară prin diminuarea stazei și previne formarea trombozelor. Medicația utilizată este în general de tip anticoagulant - heparină cu greutate moleculară mică sau alte medicamente precum anticoagulantele cumarinice pentru menținerea fluidității sangvine și antiinflamatorii nesteroidiene pentru reducerea disconfortului și durerii, fiind utilă asocierea topicelor locale pe bază de heparină. Preparatele administrate au rolul de a reduce simptomatologia, de a preveni extinderea proceselor patologice în profunzime (previn tromboza venoasă profundă) și de a micșora recurența trombozei (de a împiedica formarea cheagurilor noi de sânge).
Tratamentul chirurgical este reprezentat de flebectomie și este practicat în cazul în care tratamentul anticoagulant (oral sau injectabil) nu este eficient, existând riscul de migrare a trombilor intravenoși în venele pulmonare (prin intermediul circulației colaterale) cu declanșarea unor episoade ischemice acute grave (trombembolism pulmonar).